You Are Here: Home » Articole limba romana » Sistemul Criminalisticii, tehnica si tactica criminalisticii

Sistemul Criminalisticii, tehnica si tactica criminalisticii



Sistemul Criminalisticii, tehnica si tactica criminalisticii

Evaluarea exactă a contribuţiei pe care Criminalistica o are la soluţionarea cauzelor penale şi la aflarea adevărului, impune de la bun început o precizare: rolul Criminalisticii în aflarea adevărului trebuie privit într-un sens larg.

Este categoric fals să se considere că acest rol în investigarea faptelor juridice se reduce numai la descoperirea şi examinarea urmelor unei infracţiuni sau a mijloacelor materiale de probă – activitate aparţinând domeniului denumit şi poliţie ştiinţifică – ce vizează o sferă mult mai cuprinzătoare de probleme. Astfel, pe lângă componenta tehnică propriu-zisă, întâlnim şi componentele tactice, specifice efectuării unor acte importante de urmărire penală, precum şi componenta metodologică a investigării faptelor penale. În limbajul multor practicieni ai dreptului, ba chiar şi al unor experţi criminalişti, Criminalistica este redusă numai la partea sa tehnică, interpretare eronată, uneori determinată de o atitudine subiectivă, mai puţin amicală, faţă de o ştiinţă care îşi întinde aria de acţiune asupra întregului proces penal, contribuind, totodată, şi la elucidarea unor probleme din alte ramuri ale dreptului.

Un ilustru director al Laboratorului de identitate judiciară al Prefecturii poliţiei din Paris, profesor de Criminalistică, Pierre F. Ceccaldi, atrăgea atenţia că nu se poate vorbi de o Criminalistică în sens restrâns din moment ce ea se aplică cercetării infracţiunii în sensul său larg. De altfel, în literatura de specialitate
este predominantă ideea că aria de acţiune a Criminalistica cuprinde întregul proces penal, începând cu faza de urmărire şi terminând cu aceea de judecată. Aportul Criminalisticii la soluţionarea cauzelor penale se manifestă pe trei planuri – tehnic, tactic şi metodologic – aparent distincte, dar aflate într-o pronunţată conexiune, dat fiind scopul acestei ştiinţe. De aici rezultă sistemul tripartit al Criminalisticii, implicit al disciplinei pe care o studiem.

Tehnica criminalistică.

Tehnica criminalistică este destinată asigurării mijloacelor şi metodelor ştiinţifice necesare descoperirii, fixării, interpretării şi examinării, în condiţii de laborator, a urmelor infracţiunii, a mijloacelor materiale de probă, în scopul identificării făptuitorilor, a victimelor, a armelor, instrumentelor etc, folosite ori produse ale actul ilicit. În acest domeniu întâlnim inclusiv cercetarea falsurilor, a scrisului, cercetarea urmelor de explozii, incendii, accidente de trafic etc. Partea tehnică a lucrării conţine, pe lângă prezentarea problematicii traseologiei (în sensul său larg) şi o privire asupra laboratoarelor criminalistice, precum şi asupra executării fotografiei judiciare, domeniu cu evidente rezonanţe în întreaga activitate de investigaţie criminalistică.

Tactica criminalistică.

Tactica criminalistică este un domeniu care înglobează un ansamblu de procedee şi de reguli specifice, destinate efectuării unor acte de procedură sau activităţi procedurale, plecându-se din chiar momentul cercetării la faţa locului. Domeniul tactic al Criminalisticii este rezultanta studierii şi generalizării practicii judiciare, precum şi al adaptării la necesităţile actului de investigaţie a elementelor de Psihologie judiciară. Acesta reprezintă suportul ştiinţific pe baza căruia sunt realizate multe dintre activităţile de investigaţie sau procedurale, cu o rezonanţă particulară în aflarea adevărului, cum ar fi, de exemplu, ascultarea învinuiţilor sau a inculpaţilor, a persoanelor vătămate, a martorilor, efectuarea percheziţiilor, reconstituirilor etc. Rolul acestor reguli tactice se manifestă nu numai în faza de urmărire penală, ci şi în aceea de judecată.

Metodologia criminalistică.

Învestigarea fiecărui fapt penal presupune urmarea unei anumite conduite de către organele judiciare, destinate descoperirii şi admistrării probelor necesare dovedirii existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii.

Astfel, în cazul unei morţi violente, investigaţia penală vizează stabilirea cauzei şi naturii morţii, a momentului, locului şi împrejurărilor în care a fost suprimată viaţa victimei, identificarea făptuitorului, a instrumentelor vulnerante, a mobilului ş.a.

Aceasta impune utilizarea tuturor metodelor tehnice şi a procedeelor tactice aparţinând primelor două domenii ale Criminalisticii, acestea interferându-se în momentul anchetei propriu-zise, ceea ce demonstrează că este imposibil de făcut o disociere între elementele structurale ale acestei ştiinţe, a procesului, indiferent de faza sa, ori a naturii faptei investigate.

Sursa: Tratat de Criminalistică, Emilian Stancu, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2004. 978 p.



Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Copyright © 2013-2019 Begu Valentin. Toate drepturile sunt rezervate.

Scroll to top