You Are Here: Home » Articole limba romana » Săvârșirea infracţiunii în stare de ebrietate – consecinte penale

Săvârșirea infracţiunii în stare de ebrietate – consecinte penale



Săvârșirea infracţiunii în stare de ebrietate – consecinte penale

Săvârșirea infracţiunii în stare de ebrietate a fost abordată tradiţional în legislaţia și în doctrina autohtonă prin prisma problematicii responsabilităţii și iresponsabilităţii de a purta răspundere penală. Lucrurile nu s-au schimbat nici în noua lege penală: art. 24, care vizează răspunderea pentru infracţiunea săvârșită în stare de ebrietate, încheie reglementările legii penale referitoare la subiectul infracţiunii, urmând prevederile despre responsabilitatea și iresponsabilitatea individului.

Consumul de alcool sau de substanţe narcotice cu efect puternic constituie un factor care însoţește des săvârșirea de infracţiuni. Alcoolul, care, datorită accesibilităţii, are o pondere superioară faţă de celelalte substanţe menţionate în ceea ce privește cauzele comiterii infracţiunilor, afectează sistemul nervos central, atacând conștiinţa și voinţa persoanei.

Codul penal al Republicii Moldova dispune, în art. 24, că “persoana care a săvârșit o infracţiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanţe, nu este liberată de răspundere penală”.

În acest context, un aspect important care urmează a fi clarificat în cadrul acestui articol este înţelesul stării de ebrietate. Se deosebesc două forme de ebrietate calitativ diferite – starea de ebrietate fiziologică și cea patologică, prima fiind cea vizată de art. 24, care nu exclude răspunderea penală.

Starea de ebrietate fiziologică nu exclude caracterul medical al iresponsabilităţii. Această stare survine treptat prin consumul conștient de băuturi alcoolice. De aceea, responsabilitatea nu se exclude atunci când infracţiunea este comisă de o persoană aflată în stare de ebrietate fiziologică, dat fiind faptul că consumul de astfel de substanţe este conștient și ea își dă bine seama de starea care poate să survină în urma acestui fapt. În stare de ebrietate fiziologică recepţionarea realităţii obiective nu este complet denaturată; are loc o oarecare dereglare temporară a proceselor psihice, care se poate manifesta prin frânarea gândirii și reacţiei, a controlului asupra actelor sale. Or, într-o astfel de stare nu se pierde contactul cu realitatea, iar faptele poartă, ca și în cazul unui om treaz, un caracter motivat. În practica psihiatrică, în funcție de cantitatea și de caracterul băuturilor consumate, se disting 3 grade de ebrietate (simplă sau fiziologică): ușoară, medie și gravă.

Cu cât gradul este mai avansat, cu atât mai mult se reduce atenţia și reacţia, recepţionarea realităţii obiective, se reduce activitatea intelectivă, apare o dispoziţie instabilă.

În cazul ebrietăţii fiziologice, indiferent de gradul de ebrietate al persoanei, nu poate fi vorba de prezenţa criteriului medical și, de regulă, nici a celui juridic (deoarece nu se pierde total controlul asupra conștiinţei și stăpânirea actelor). În consecinţă, persoana care a săvârșit o faptă în stare de ebrietate fiziologică de orice grad, cu toate că au loc anumite dereglări ale proceselor psihice ale creierului, rămâne a fi subiect al infracţiunii și urmează a fi supusă răspunderii penale – spre deosebire de starea de ebrietate patologică. Faţă de aceste persoane pot fi aplicate și măsuri de constrângere cu caracter medical, în ordinea prevăzută de art. 103 din CP al RM.

Starea de ebrietate patologică se deosebește de cea fiziologică nu din punct de vedere cantitativ (în funcție de cantitatea băuturilor consumate), ci sub aspect calitativ. În psihiatrie aceasta este privită ca o tulburare psihică temporară, care poate apărea și în cazul consumării unor cantităţi mici de alcool.

Starea de ebrietate patologică apare pe neașteptate, este însoţită de o denaturare în recepţionarea realităţii, iar faptele comise nu reprezintă o reacţie la anumite evenimente ce au loc. Din aceste considerente, în practica psihiatrică, aceste manifestări sunt privite ca psihoze de scurtă durată, iar persoanele care au săvârșit fapte în astfel de stare sunt recunoscute iresponsabile, datorită cumulării ambelor criterii ale iresponsabilităţii (medical și juridic).

Un aspect nou și pozitiv faţă de legea penală anterioară este acela că art. 24 se referă nu doar la situaţiile în care starea de ebrietate este produsă de alcool, ci și la cele când aceasta este rezultatul consumării “de alte substanţe”, cu toate că termenul “stare de ebrietate” nu este cel mai potrivit în acest context. Se au în vedere drogurile, al căror efect asupra conștiinţei din punct de vedere juridico- penal este de aceeași natură cu cel al băuturilor alcoolice.

Conform Legii RM “Cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope și a precursorilor”, prin drog se înţelege o “substanţă narcotică (stupefiant) sau psihotropă de origine naturală sau sintetică, preparat care conţine o astfel de substanţă, altă substanţă, preparat medicinal sau inhalant chimic cu efecte narcotice sau psihotrope”. Substanţele narcotice (stupefiantele) sau psihotrope provoacă dereglări psihice și dependenţă fizică la consumul lor abuziv.

Starea de ebrietate produsă de substanţe narcotice rezultă din consumarea unor atare substanţe sub formă de pastile, prafuri, injecţii, fumat etc. Ele pot fi cu destinaţie medicală (morfina) sau folosite în alte scopuri decât cele medicinale (heroina), de provenienţă naturală (cânepa) sau sintetică (LSD). În funcţie de efectul drogurilor asupra sistemului nervos central, acestea se clasifică în depresive (care încetinesc activitatea sistemului nervos central), stimulente (care accelerează activitatea sistemului nervos central) și perturbatorii (care perturbă activitatea sistemului nervos central și provoacă alterări ale percepţiei vizuale, temporale și spaţiale ale consumatorului).

Substanţele psihotrope sau cu efect puternic sunt alt tip de substanţe care pot provoca starea de ebrietate, care acţionează negativ asupra psihicului și nu exclud răspunderea penală, în conformitate cu art. 24 din CP al RM. Astfel de substanţe pot fi unele preparate medicale, care nu intră în lista drogurilor (eleniu, dimedrol, cloroform etc.), sau unele substanţe toxice, de uz casnic (benzina, acetona etc.).

Art. 24 din CP al RM dispune în final că “cauzele ebrietăţii, gradul și influenţa ei asupra săvârșirii infracţiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei”. Articolul dat nu diferenţiază expres răspunderea penală în funcție de diferitele situaţii și cauze care au provocat starea de ebrietate, acestea din urmă având efect doar asupra pedepsei și fiind rezervate discreţiei judecătorului. În această ordine de idei, art. 78 include săvârșirea infracţiunii în stare de ebrietate în lista circumstanţelor agravante, de care instanţa de judecată poate să și nu ţină cont, ceea ce ar putea determina involuntar instanţa de judecată să reţină starea de ebrietate doar în sensul agravării răspunderii.

Este indubitabil faptul că situaţiile în care indivizii consumă alcool sau alte substanţe pentru a-și da curaj în scopul săvârșirii infracţiunii, fără de care, fiind cu conștiinţa trează, ei poate că nu ar fi săvârșit-o, ar trebui apreciate în sensul agravării pedepsei. Însă atunci când infracţiunea a fost săvârșită în stare de ebrietate de către un minor, la îndemnul sau sub influenţa altor persoane (mature), sau când efectul acestor substanţe nu le era cunoscut din start, aceste situaţii, în funcție de circumstanţele concrete ale cauzei, ar putea fi apreciate drept atenuante ori, cel puţin, să nu fie luate în considerare la stabilirea pedepsei.

Or, pot exista și situaţii când starea de ebrietate care a însoţit săvârșirea infracţiunii a fost provocată de niște substanţe administrate persoanei fără știrea sau consimţământul acesteia, fie chiar prin constrângere, cu aplicarea violenţei. În astfel de cazuri persoana nu numai că nu dorește sau nu conștientizează că va ajunge în stare de ebrietate, ci nici nu prevede și nici nu trebuie să prevadă efectul lor (datorită faptului că substanțele i se administrează prin înșelăciune); alteori faţă de ea se aplică violenţa în scopul consumării substanţelor menţionate. În asemenea cazuri trebuie să se excludă vinovăţia, iar ca rezultat, și răspunderea penală. Astfel de cauze ale stării de ebrietate ar trebui să fie menţionate expres în CP ca exculpatorii de răspundere penală.

În opinia noastră, deci, starea de ebrietate poate fi nu numai un factor atenuant al pedepsei, ci și o cauză care ar exclude vinovăţia, iar în consecinţă, și răspunderea penală. Din aceste considerente, sintagma “se iau în considerare la stabilirea pedepsei” ar trebui înlocuită cu: “se iau în considerare la tragerea la răspundere penală și/sau la stabilirea pedepsei”.

Sursa: Drept penal. Partea generală: [man.] / Stela Botnaru, Alina Șavga, Mariana Grama,… – Ch.: Cartier, 2005 (Combinatul Poligr.). – 624 p. – (Col. Cartier juridic / coord. Viorel Frunză).



Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Copyright © 2013-2018 Begu Valentin. Toate drepturile sunt rezervate.

Scroll to top