You Are Here: Home » Articole limba romana » Repetarea infracţiunii si consecintele acesteia

Repetarea infracţiunii si consecintele acesteia



Repetarea infracţiunii si consecintele acesteia

Se consideră repetare a infracţiunii săvârșirea a două sau mai multe infracţiuni identice sau omogene, prevăzute de aceeași normă penală, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna dintre ele și nu a expirat termenul de prescripţie (alin. (1) al art. 31 din CP al RM).

Noţiunea de repetare presupune săvârșirea a două sau mai multe infracţiuni care să fie, de regulă, identice (prevăzute de același articol sau alineat al articolului din CP, adică ale căror semne juridice de bază sunt identice). De exemplu, violul va fi considerat repetat dacă făptuitorul a mai comis anterior un viol.

Or, în unele cazuri, ca excepţie, infracţiunile se califică drept repetate dacă sunt nu identice, ci omogene: aceasta are loc doar în cazurile prevăzute expres în CP. Astfel, săvârșirea a două sau mai multe infracţiuni prevăzute la diferite articole se consideră ca repetare a infracţiunii în cazurile prevăzute în Partea specială a CP (alin. (2) al art. 31 din CP al RM). Infracţiunile omogene sunt cele care se comit prin fapte distincte, însă au trăsături comune și atentează la același obiect generic. În acest context, conform alin. (4) al art. 186 din CP al RM, se consideră repetate infracţiunile prevăzute la articolele 186-192 din CP al RM dacă făptuitorul a mai comis anterior una dintre faptele prevăzute la alin. (1) al articolelor menţionate. Astfel, tâlhăria va fi repetată dacă persoana a comis anterior un furt simplu sau un jaf simplu (fără semne calificative).

Repetarea infracţiunii va fi de faţă dacă făptuitorul nu a fost condamnat pentru infracţiunea anterioară, iar termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală nu a expirat (art. 60 din CP al RM).
În practică apar numeroase probleme de delimitare a infracţiunii repetate de infracţiunea continuă și prelungită (continuată). Spre deosebire de repetarea infracţiunii, infracţiunea prelungită se caracterizează printr-o legătură intrinsecă adâncă între actele criminale, care sunt unite printr-o rezoluţie, un scop unic și un termen relativ scurt între episoade.

CP nu situează repetarea printre formele pluralităţii, lăsând să se înţeleagă că aceasta este o formă a unicităţii infracţionale. Nu împărtășim o asemenea abordare, deoarece la baza repetării, conform CP, se află săvârșirea a două sau mai multe fapte care constituie componenţe de infracţiuni de sine stătătoare – ceea ce formează fundamentul pluralităţii de infracţiuni. Infracţiunea repetată ar putea fi privită ca o manifestare a unicităţii infracţionale dacă ar fi constituită dintr-o simplă repetare de fapte, care, luate separat, nu constituie infracţiuni. Repetarea trebuie să fie privită ca o manifestare a pluralităţii, inclusiv din considerentul că legiuitorul nu face referire la vreo legătură intrinsecă (unitatea intenţiei, de scop etc.) între infracţiunile care se repetă – un indiciu al infracţiunii unice.

În scopul evitării unei confuzii, precum și a inegalităţii în tratamentul juridic dintre infracţiunea repetată și concursul de infracţiuni, suntem de părerea că ar fi rezonabilă abandonarea termenului «infracţiune repetată», care nu este altceva decât o modalitate a concursului real de infracţiuni – concursul real simplu omogen25. Abandonarea acestui termen, pentru care s-a decis deja legiuitorul din Rusia, care a modificat în acest sens Codul penal, este plauzibilă deoarece va permite înlăturarea inegalităţii la calificarea și stabilirea pedepsei persoanelor care au săvârșit infracţiuni consumate și neconsumate. În situaţia nou creată, concursul de infracţiuni ar fi pur și simplu constituit de săvârșirea a oricare două sau mai multe infracţiuni.

Regimul juridic al răspunderii penale pentru o infracţiune repetată este mai blând decât în cazul concursului (art. 84 din CP al RM), ceea ce nu-și găsește o explicaţie logică, deoarece în ambele cazuri se evidenţiază aceeași tendinţă antisocială a infractorului. Astfel, semnul «repetat» înseamnă în realitate o adevărată evitare a răspunderii penale a infractorului care a comis infracţiuni de același fel.

Conform alin. (4) al art. 186, tâlhăria va fi repetată dacă persoana a comis anterior o pungășie. Însă sancţiunea în acest caz va fi mult prea severă în comparaţie cu situaţia inversă – făptuitorul comite o tâlhărie și apoi o pungășie, care va fi calificată drept repetată, ceea ce nu-și găsește o fundamentare, deoarece persoana a comis aceleași două infracţiuni, însă în ordine diferită. Acest lucru duce la încălcarea principiilor Dreptului penal, în primul rând a egalității în faţa legii.

Sursa: Drept penal. Partea generală: [man.] / Stela Botnaru, Alina Șavga, Mariana Grama,… – Ch.: Cartier, 2005 (Combinatul Poligr.). – 624 p. – (Col. Cartier juridic / coord. Viorel Frunză).



Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Copyright © 2013-2019 Begu Valentin. Toate drepturile sunt rezervate.

Scroll to top