You Are Here: Home » Articole limba romana » Noţiunea de persoana juridica

Noţiunea de persoana juridica



Noţiunea de persoana juridica

In cele ce urmeaza vom face o analiza a art. 55 din Codul Civil al RM, fiind expuse informatii importante ce constituie baza intelegerii unei persoane juridice. Asadar, conform art. 55 sus mentionat:

(1) Persoana juridica este organizaţia care are un patrimoniu distinct si răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate sa dobândească si sa exercite in nume propriu drepturi patrimoniale si personale nepatrimoniale, sa-si asume obligaţii, poate fi reclamant si pârât în instanţa de judecata.

(2) Persoana juridica poate fi organizata in mod corporativ sau in baza calităţii de membru, poate fi dependenta sau independenta de un anumit număr de membri, poate avea scop lucrativ sau nelucrativ.

(3) In funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice, fondatorii (membrii) au sau nu au drepturi de creanţă fata de ea. Persoane juridice in a căror privinţă fondatorii (membrii) au drepturi de creanţa sânt societăţile comerciale si cooperativele. Persoane juridice in a căror privinţa fondatorii (membrii) nu au drepturi de creanţa sânt organizaţiile necomerciale.

1. Persoana juridică este un subiect de drept creat de legiuitor prin ficţiune în scopul de a permite colectivelor de indivizi să se manifeste în raporturile juridice similar unei persoane fizice. Pentru aceasta dispoziţia alin.(1) defineşte persoana juridică evidenţiind principalele elemente ale acesteia – organizaţia (structura organizatorică) proprie, patrimoniul distinct, răspunderea, capacitatea civilă şi procedurală.

– Organizaţia presupune o structură internă a subiectului – persoană juridică prin care colectivul de participanţi (fondatorii, asociaţii, membrii, acţionarii etc) al acesteia formează şi manifestă în exterior o voinţă unitară. Altfel spus, organizaţia este structurarea colectivului de oameni astfel încât aceştia să se manifeste ca unul singur.

Persoana juridică ca o organizaţie de sine – stătătoare presupune existenţa a cel puţin două organe obligatorii şi altele facultative:

a) organul suprem. Organul suprem (mai numit şi principal) la fondare este totalitatea fondatorilor. În timpul activităţii persoanei juridice organul suprem include în sine totalitatea asociaţilor, membrilor, acţionarilor etc. În cadrul acestui organ se formează voinţa persoanei juridice, care-şi găseşte expresia în actele adoptate. Actele acestui organ se fac în forma actelor de constituire (contract, statut), hotărârile de modificare şi completare a acestora, precum şi alte acte adoptate prin majoritatea voturilor stabilite de lege sau de însuşi actele constitutive. Numit convenţional organ suprem (adunarea asociaţilor, adunarea generală a membrilor, acţionarilor, congres etc.) acesta este cel care decide cele mai importante probleme ce ţin de existenţa acestui subiect. Astfel el decide fondarea persoanei juridice, aprobă actele de constituire le modifică şi completează, determină scopul, obiectul de activitate, modul de gestionare a patrimoniului, constituie toate celelalte organe ale persoanei juridice, precum şi poate decide reorganizarea şi lichidarea persoanei juridice. Actele acestui organ, adoptate în limitele stabilite de lege sunt obligatorii pentru toţi participanţii persoanei juridice, organele acesteia şi persoanele cu funcţii de răspundere. În cazurile stabilite acestea sunt opozabile terţilor.

b) Organul executiv. Organul executiv este cel care manifestă în exterior voinţa persoanei juridice. Acesta poate fi colegial (comitet de conducere, direcţie) sau unipersonal (director, manager, preşedinte, administrator etc.) Organul executiv deţine atribuţii de gestiune a patrimoniului şi reprezentare a persoanei juridice. Cu excepţia atribuţiilor date de lege şi actele constitutive organului principal, organul executiv poate face orice acţiuni legale în numele persoanei juridice.

Unele persoane juridice au o structură organizatorică mai complicată. Astfel pot fi create organe reprezentative care se interpun între organul principal şi cel executiv şi organe de control. În calitate de organ reprezentativ sunt consiliul directoriu la societăţile pe acţiuni şi cooperativele de producţie care au mai mult de 50 de acţionari sau membri, consiliul de administraţie la întreprinderile de stat, consiliile instituţiilor financiare, fondurilor de investiţii, a burselor etc. Aceste organe au atribuţia de a supraveghea activitatea organului executiv în perioada dintre şedinţele organului principal, de a decide asupra unor chestiuni urgente care i le-a delegat organul principal. În unele cazuri organul principal poate delega şi atribuţia de desemnare şi revocare a organului executiv.

În calitate de organ de control sunt considerate comisia de revizie, de cenzori, sau un auditor independent angajat special în acest scop. Organul de control controlează activitatea organului executiv şi raportează rezultatele acestuia organului suprem.

Unele persoane juridice au structuri teritoriale (filiale), care deşi sunt amplasate în alte localităţi ele sunt părţi componente ale acesteia, depind de ea organizatoric, juridic şi economic.

Patrimoniu distinct. Reieşind din prevederile art.284 alin.(1) din CC, patrimoniul persoanei juridice reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter economic al persoanei juridice. Reieşind din noţiunea legală în patrimoniu se conţine o parte activă şi o parte pasivă. Frecvent prin patrimoniu se înţelege numai latura activă, adică ansamblul de bunuri (lucruri şi drepturi) ale persoanei juridice. Înzestrarea iniţială a persoanei juridice cu patrimoniu este prerogativa fondatorilor. Participanţii la fondare fie că transmit cu titlul de aport la capitalul social, cotizaţie, taxă sau o altă contribuţie materială, fie se obligă să transmită în viitor anumite valori sau să contribuie prin anumite activităţi la formarea patrimoniului. Caracterul distinct al patrimoniului arată că acesta nu se confundă cu patrimoniul participanţilor la persoana juridică, deşi arată că aceştia sunt sursa de formare a patrimoniului, participă într-un anumit mod la activitatea persoanei juridice. Prin patrimoniu se stabileşte legătura de dependenţă a persoanei juridice de voinţa participanţilor săi. Participanţii înzestrează persoana juridică cu patrimoniu pentru a realiza anumite scopuri comune.

Ca universalitate juridică patrimoniul persoanei juridice este unic. Mărimea patrimoniului poate fi diferită pentru fiecare persoană juridică şi depinde de valoarea bunurilor pe care fondatorii le transmit, precum şi de eficienţa activităţii acesteia. Patrimoniul nu depinde de regimul juridic al bunurilor care întră în activ, însă valoarea şi lichiditatea acestora arată dinamica patrimoniului.

Răspunderea. Fundamentul răspunderii persoanei juridice îl constituie patrimoniul acesteia. Toate bunurile incluse în activul patrimoniului pot fi urmărite pentru obligaţiile asumate. În unele cazuri pentru obligaţiile persoanei juridice pot fi urmăriţi şi alte persoane (art.68). Ca exemplu ar servi răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii în nume colectiv (art.121, 128), a comanditaţilor pentru obligaţiile societăţii în comandită (art.136) a fondatorilor pentru obligaţiile instituţiei (art.183). Răspunderea persoanei juridice este una materială independent de caracterul şi natura obligaţiei – civile, administrative, fiscale sau penale.

Capacitatea. Pentru a avea calitatea de subiect şi a se manifesta în circuitul civil similar unui individ, persoanei juridice i s-a conferit capacitate civilă, inclusiv capacitate de avea drepturi şi obligaţii proprii (capacitate de folosinţă), precum şi de a dobândi drepturi şi aşi asuma obligaţii prin fapte proprii (capacitate de exerciţiu). În legătură cu aceasta au fost stabilite criteriile prin care o persoană juridică se individualizează, făcându-se posibil să fie văzută distinct de alte subiecte. Aceste criterii au ca scopul de identifica subiectul respectiv dintre totalitatea de persoane ( art.66 denumirea persoanei juridice) şi de ai determina stabilimentul în spaţiu (art. 67 sediul).

Datorită capacităţii atribuite prin lege persoana juridică participă în circuitul civil dobândind drepturi şi asumându-şi obligaţii, manifestându-şi astfel voinţa în raport cu alte subiecte. Pentru a evidenţia sub toate aspectele capacitatea civilă a persoanei juridice legiuitorul a considerat necesar să evidenţieze, chiar în definiţie şi capacitatea civilă materială (aptitudinea de a dobândi drepturi şi aşi asuma obligaţii) şi capacitatea civilă procedurală (aptitudinea de a fi reclamant şi pârât în instanţă).

Capacitatea materială a persoanei juridice este determinată de prevederile art. 60 şi 61 din CC cât şi de dispoziţiile actelor legislative speciale care reglementează diverse forme de persoane juridice.

Capacitatea procesuală a persoanei juridice este prevăzută de Codul de procedură civilă, legea cu privire la contenciosul administrativ etc.

2. Alin.(2) stabileşte anumite criterii de clasificare a persoanelor juridice. Ca criterii principale sunt evidenţiate unirea factorului material sau personal, numărul de participanţi, precum şi scopul persoanei juridice. În sensul acestei norme persoana juridică este organizată:

a) în mod corportativ sau dependentă de calitatea de membru. La constituirea persoanei juridice în mod corporativ prioritate i se acordă criteriului material de participare la formarea patrimoniului persoanei juridice şi existenţei anumitor drepturi patrimoniale ale fondatorilor asupra persoanei juridice astfel constituire. Posibilitatea fiecărui fondator de a influenţa activitatea persoanei juridice organizate în mod corporativ depinde de mărimea participaţiunii la capitalul social. Ca exemple de persoane juridice constituite în mod corporativ sunt societatea comercială pe acţiuni şi societatea cu răspunderea limitată. La constituirea persoanei juridice dependentă de calitatea de membru nu are importanţă valoarea participării patrimoniale a fondatorului, membrului sau asociatului, fiecăruia din aceştia revenindu-le câte un singur vot. Astfel de categorii de persoane juridice se consideră societăţile comerciale în nume colectiv şi în comandită, asociaţiile(sindicate, partide), cooperative de producţie etc.

b) persoana juridică poate fi dependentă de un anumit număr de persoane. Potrivit acestui criteriu legiuitorul leagă existenţa persoanei juridice de un anumit număr de participanţi (fondatori, asociaţi, membri). De exemplu o societate în nume colectiv sau în comandită poate avea numărul de asociaţi minim de 2 persoane şi maxim de 20 de persoane.(art.121 şi 136 CC), cooperativele de producţie pot avea cel puţin de 5 persoane, societatea pe acţiuni de tip închis poate avea cel mult de 50 de persoane, partidele politice – cel puţin 5000 de membri. Prevederi speciale sunt prevăzute şi pentru alte forme de persoane juridice. Încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la numărul de asociaţi au consecinţe diferite. Societatea în nume colectiv şi societatea în comandită în care au rămas un singur asociat se dizolvă dacă timp de 6 luni nu se reorganizează (v. art.134 şi 143). Dacă într-o societate pe acţiuni de tip închis numărul de acţionari depăşeşte 50 de persoane survin obligaţiile stabilite la art.2 alin.(8) şi (9) din Legea nr.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni, adică aceasta se va reorganiza sau lichida. Dacă partidul sau o organizaţiei social politică nu confirmă numărul minim de membri stabilit prin art.5 din Legea nr.718/1991 survin consecinţele indicate la art.18 din aceiaşi lege. În cazul în care legea specială nu prevede consecinţele încălcării se aplică dispoziţiile art.87 din C.civ./2002.

c) Persoane juridice cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. Criteriul principal al acestei clasificări este scopul urmărit de fondatori sau asociaţii persoanei juridice. Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale (art.106-170 CC), întrepriderile de stat şi municipale (art.179 CC) cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător. Societăţile comerciale sunt constituite în scop de a desfăşura activitatea de întreprinzător, obţinerea în rezultatul acestora a unor beneficii şi împărţirea lor
53
între asociaţi cu titlu de dividend. Societăţile comerciale se constituie în formele stabilte de art.106 (2) din CC, adică SNC, SC, SRL şi SA. Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţiile necomerciale (asociaţiile, instituţiile, fundaţiile etc.), persoanele juridice de drept public şi cooperativele de consum. Aceste persoane juridice se constituie în scopuri ideale, iar în caz de obţinere a unor venituri din activitatea lor acesta este destinat realizării scopului propus şi nu se împarte între fondatori sau asociaţi.

3. Prin alin.(3) din articolul comentat legiuitorul determină legătura juridică dintre persoana juridică şi persoanele care au constituit-o sau care dobândesc ulterior calitatea de asociat, membru sau acţionar al persoanei juridice. Persoanele care constituie persoana juridică au posibilitatea de a participa la activitatea acesteia şi de a influenţa formarea voinţei ei prin exprimarea dreptului de vot. Toţi participanţii la persoana juridică trebuie să contribuie la formarea patrimoniului acesteia prin facerea unor aporturi la capitalul social, plata unor cotizaţii, taxe sau altfel de contribuţii materiale.

Ca urmare a acestor plăţi participantul obţine anumite drepturi asupra persoanei juridice, drepturi care, la rândul lor pot fi divizate în drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. Referindu-se la drepturile asupra patrimoniului (drepturi patrimoniale), legiuitorul a arătat că în societăţile comerciale, în cooperative, în întreprinderile de stat şi municipale fondatorii şi asociaţii ( numiţi participanţii) dispun de asemenea drepturi. Membrii organizaţiilor necomerciale, în special asociaţiile, sindicatele, partidele, cultele participanţii nu au drepturi patrimoniale asupra activelor persoanei juridice.

Participanţii la societăţile comerciale care au cote de participare la capitalul social, adică drepturi de creanţă, au posibilitatea, în anumite condiţii, să-l înstrăineze prin acte între vii sau pentru cauză de moarte, precum şi să dispună într-un alt mod de acest drept (art.131, 139,149, 152, 166 etc.). Cota de participare acordă deţinătorului dreptul la o cotă din beneficiul supus repartizării între asociaţi, precum şi în cazul lichidării are dreptul la o parte din activele supuse repartizării (art.96). În unele persoane juridice (societatea în nume colectiv, în comandită, cooperative) asociatul poate să se retragă din societate cerând o cotă din activele acesteia.

Participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi patrimoniale asupra activelor acestora. Şi în această situaţie ei nu pot pretinde la o parte din veniturile organizaţiei nu pot cesiona calitatea de asociat, nu pot pretinde la o cotă parte din patrimoniu în caz de retragere, excludere şi lichidare (art.97).

Sursa: Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova, Chisinau, 1265 p. (format pdf-sursa online)



Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Copyright © 2013-2018 Begu Valentin. Toate drepturile sunt rezervate.

Scroll to top