You Are Here: Home » Articole limba romana » Durata procedurilor civile – CEDO

Durata procedurilor civile – CEDO



Durata procedurilor civile – CEDO

Inainte la analiza normelor privind procedurile civile, vom repeta succint informatiile generale privind durata procedurilor.

Statul trebuie să-şi organizeze sistemul judiciar în aşa fel încît să garanteze o durată rezonabilă a procedurilor

99. În ceea ce priveşte conduita autorităţilor judiciare, Curtea reiterează teza că este în sarcina Statelor Contractante la Convenţie să organizeze propriile sale sisteme de drept în aşa măsură încît instanţele de judecată să poată garanta fiecărei persoane dreptul la soluţionarea într-un termen rezonabil a pretenţiilor şi obligaţiilor sale de natură civilă. (Frydlender c. Franţei, § 45). Modalitatea în care Statul instituie mecanisme pentru a se conforma acestei condiţii – fie prin majorarea numărului judecătorilor, fie prin instituirea termenelor sau instrucţiunilor stricte, fie prin alte metode – rămîne la discreţia Statului. Dacă Statul admite continuarea procedurilor peste „termenul rezonabil” prescris de Articolul 6 din Convenţie, fără a efectua anumite acţiuni pentru urgentarea lor, Statul va fi responsabil pentru tergiversare produsă (Price şi Lowe c. Regatului Unit, § 23) (Deservire SRL, § 44).

Criterii de apreciere a rezonabilităţii

100. …rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei, ţinînd cont de criteriile stabilite în jurisprudenţa sa, în special, complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţilor relevante şi importanţa cauzei pentru reclamant (Mazepa, § 42, Holomiov, § 137 cu referinţe).

Proceduri civile

Aprecierea termenului (Începutul şi finalitatea) procedurilor civile

În cazul procedurilor unice

108. Curtea notează că procedurile relevante au fost iniţiate la 29 mai 2000 (dies a quo) şi s-au finalizat cu pronunţarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile a Curţii Supreme de Justiţie din 30 martie 2005 (dies ad quern). Prin urmare, perioada relevantă este de patru ani şi zece luni (Gusovschii, § 32).

La calculul duratei procedurilor se ia în consideraţie data ratificării Convenţiei

109. În această cauză, Curtea notează că reclamantul a iniţiat proceduri în octombrie 1996 şi că acestea s-au finisat cu pronunţarea la 25 aprilie 2007 a unei decizii irevocabile de către Curtea Supremă de Justiţie. De asemenea, Curtea notează că Republica Moldova a ratificat Convenţia la 12 septembrie 1997 şi că, prin urmare, durata procedurilor trebuie calculată de la aceasta dată. Totuşi, în aprecierea rezonabilităţii perioadei care s-a scurs de la acea dată, trebuie de luat în consideraţie stadiul procedurilor la acea dată (Tomláková c. Slovaciei, § 36). Prin urmare, perioada rămasă reprezintă aproximativ nouă ani şi şapte luni (Cravcenco, § 46).

În cazul multiplelor acţiuni civile şi a unui număr mai mare de proceduri distincte termenul se apreciază după obiectul şi scopul final al acestora

110. În continuare, Curtea notează că părţile nu au ajuns la un acord cu privire la faptul dacă această perioadă trebuie luată în consideraţie în ansamblu sau privită drept trei proceduri separate. … Curtea consideră că toate cele trei seturi de proceduri se referă la aceeaşi chestiune, şi anume la eforturile reclamantului de a obţine reintegrarea corespunzătoare în funcţia sa şi compensaţii, o parte din care au fost acordate în anul 2007 …. Prin urmare, în scopul analizei sale prin prisma articolului 6 § 1 al Convenţiei, Curtea va lua în calcul întreaga perioadă, … (Cravcenco, § 49).

111. Curtea ia act de argumentul Guvernului, potrivit căruia, în cazul reclamantului, procedurile au inclus patru acţiuni judiciare diferite, care nu trebuie considerate drept un set neîntrerupt de proceduri. Totuşi, Curtea consideră că toate procedurile la care a participat reclamantul vizau acelaşi obiect: delimitarea terenului său de cel al vecinului său şi eliberarea documentelor relevante care să confirme această delimitare… Prin urmare, Curtea consideră că toate cele patru seturi de proceduri se referă la aceeaşi chestiune (Boboc, § 25-27)

Perioadele între data devenirii hotărîrii definitivă şi revizuire însoţită cu redeschidere nu se includ în calculul termenului

112. Curtea constată că hotărîrea definitivă din 10 septembrie 1998, adoptată în favoarea reclamanţilor, nu prevedea executarea, din considerentele că au fost respinse pretenţiile celeilalte părţi împotriva reclamanţilor. Astfel, niciun proces judiciar nu a avut loc între data mai sus menţionată şi 26 ianuarie 2000, atunci cînd Curtea Supremă de Justiţie a anulat hotărîrea definitivă şi a dispus rejudecarea cauzei. Prin urmare, această perioadă de aproximativ şaisprezece luni nu va fi inclusă în durata totală a procesului (Matei şi Tutunaru, § 57).

Complexitatea cauzei

Complexitatea cauzei constituie criteriu prim de examinare

113. Curtea consideră că această cauză nu a fost deosebit de dificilă, deoarece instanţele judecătoreşti nu au avut nevoie să recurgă la concluziile experţilor, să audieze mulţi martori sau să întreprindă alte activităţi care necesită timp. Deoarece durata procedurilor nu poate fi explicată prin complexitatea chestiunilor implicate, Curtea va examina cauza prin prisma comportamentului reclamanţilor şi al autorităţilor naţionale (Gusovschii, § 33).

Complexitatea cauzei nu poate fi motivată prin necesitatea explicării modului de executare şi imperfecţiunea cadrului legal normativ

114. Curtea nu consideră că această cauză a fost dificilă din punct de vedere factologic sau juridic. De fapt, după hotărîrea irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie din august 1998, cauza s-a axat pe executarea acestei hotărîri judecătoreşti, care nu necesita un efort pentru aprecierea juridică sau factologică vastă asupra cauzei. Existenţa unui număr mare de hotărîri judecătoreşti, la care s-a referit Guvernul în calitate de factor care complica cauza, a fost rezultatul modului de examinare a cauzei de către instanţele judecătoreşti, şi nu al complexităţii inerente a cauzei în sine.… (Cravcenco, § 50).

O expertiză complexă nu poate constitui prin sine o explicaţie plauzibilă a duratei excesive a procedurilor dacă există alte deficienţe vizavi de comportamentul părţior

115. Curtea notează că instanţele naţionale au considerat necesar să dispună o expertiză cu privire la valoarea proprietăţii în litigiu, fapt care sugerează un anumit grad de complexitate. Cu toate acestea, o atare complexitate nu poate, în sine, explica durata totală a procedurilor, în special luînd în consideraţie că expertului i-au fost necesare nouă luni de zile pentru finalizarea raportului şi alte acţiuni procedurale extensive în legătură cu acest aspect, aparent nu au avut loc (Deservire SRL, § 39).

Comportamentul părţilor

Neprezentarea unor documente inerente examinării de către reclamant nu poate justifica omisiunile autorităţilor

116. În lumina constatărilor sale … privind comportamentul autorităţilor, Curtea nu consideră neprezentarea de către reclamanţi a documentelor drept un element decisiv, deşi acest lucru poate fi luat în consideraţie la examinarea pretenţiilor cu privire la satisfacţia echitabilă (Gusovschii, § 34).

Rejudecările repetate dau dovadă de erori judiciare şi favorizează încălcarea duratei rezonabile a procedurilor

117. Mai mult, Curtea notează că această cauză a fost remisă în mod repetat spre reexaminare şi a fost examinată de către instanţele judecătoreşti de patru ori …. În această privinţă, Curtea reiterează că, chiar dacă nu este în măsură să analizeze calitatea jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti naţionale, ea consideră că, deoarece remiterea cauzelor spre reexaminare este de obicei dispusă ca urmare a erorilor comise de către instanţele judecătoreşti inferioare, repetarea unor astfel de procedee în cadrul unui set de proceduri dezvăluie o deficienţă serioasă în sistemul judiciar (Wierciszewska c. Poloniei, § 46 şi Pavlyulynets c. Ucrainei, § 51) (Gusovschii, § 41).

Amînările solicitate de către reclamant, dacă nu au contribuit esenţial la durata procedurilor, nu pot justifica tergiversarea acestora

118. Curtea este de acord că amînarea procedurilor solicitată de către reclamant este relevantă. Guvernul a prezentat copii a trei astfel de solicitări şi nicio încheiere privind amînarea procedurilor în baza acestora. Chiar dacă presupunem că astfel de amînări au fost dispuse, acestea reprezintă o parte neînsemnată din întreaga perioadă şi, mai mult, acestea par a fi întemeiate, bazîndu-se pe certificate medicale. Curtea conchide că reclamantul nu a contribuit în măsură semnificativă la tergiversarea procedurilor (Cravcenco, § 53).

Tergiversarea nu poate fi justificată prin utilizarea cu bună credinţă din partea părţilor a drepturilor sale la contestare

119. Se pare că reclamantul nu a contribuit în niciun fel la tergiversarea procedurilor, decît folosindu-se de drepturile sale procedurale. Curtea nu este de acord cu declaraţia Guvernului, potrivit căreia trebuie să i se reproşeze reclamantului faptul contestării reintegrării sale în serviciu din 11 decembrie 1999. Reclamantul considera că acest ordin nu a reprezentat o executare integrală a hotărîrii judecătoreşti din 5 februarie 1997 …, şi aceasta se pare ca a fost opinia cel puţin a unor autorităţi naţionale …. Prin urmare, a fost firesc ca el să conteste acest ordin în instanţa judecătorească (Cravcenco, § 52).

Omisiunea de a se opune amînării/suspendării de şedinţe de judecată nu poate fi pusă în sarcina reclamantului în mod automat, în lipsa unor remedii acceleratorii

120. Guvernul a susţinut că omisiunea reclamantului de a obiecta împotriva amînărilor şedinţelor de judecată nu îi permite să pretindă violarea articolului 6 al Convenţiei (Ciricosta şi Viola c. Italiei, § 32). Totuşi, Curtea consideră că circumstanţele acestei cauze sunt diferite de situaţia specifică din cauza Ciricosta. În acea cauză, Curtea a notat introducerea recentă a unui recurs pentru întîrzierile în cadrul procedurilor judiciare şi că, la ziua hotărîrii sale, era prea devreme de a verifica eficacitatea acestuia (§ 31). În prezenta cauză, situaţia este diferită. Mai mult, numărul total şi durata amînărilor în cauza Ciricosta era atît de mare încît afecta serios întreaga durată a procedurilor, în timp ce în această cauză Guvernul a prezentat probe a doar cîtorva asemenea amînări, iar acestea nu puteau afecta întreaga durată a procedurilor. Curtea conchide că reclamantul nu a influenţat în mod semnificativ durata procedurilor (Boboc, § 30).

Dezacordul reclamantului cu privire la anumite aspecte ale litigiului nu poate fi imputat acestuia în materia duratei excesive a procedurilor

121. …Curtea observă că instanţa naţională a observat dezacordul între părţi vizavi de evaluarea corectă a proprietăţii în litigiu şi în consecinţă a dispus efectuarea expertizei (mai sus paragraful 21). În astfel de circumstanţe, Curtea nu poate să accepte că tergiversarea s-a datorat companiei reclamante, deoarece însuşi instanţa a fost acea care considerat necesară numirea unei expertize pentru soluţionarea disputei, bazîndu-se pe faptul că instanţa nu a dispus de competenţa tehnico-ştiinţifică necesară (evaluarea proprietăţii) (Deservire SRL, § 40).

Amînări solicitate de reclamant urmare a exercitării cu o bună-credinţă a drepturilor sale procedurale nu pot justifica durata excesivă a procedurilor

122. Din materialele prezentate de părţi Curtea constată că compania reclamantă este responsabilă pentru tergiversarea cu durata aproximativ de zece luni, cele mai multe amînări s-au datorat necesităţii obţinerii dovezilor suplimentare, de aşteptare a concluziilor experţilor, sau contestarea în contencios administrativ a probelor aduse de cealaltă parte în formă de acte administrative. Aceste acţiuni reprezintă un exerciţiu de bună-credinţă a drepturilor procedurale din partea companiei reclamantului (Deservire SRL, § 41).

Lipsa părţii oponente la şedinţe de judecată şi solicitarea reclamantului de a examina cauza în prezenţa ambelor părţi nu constituie de asemenea o justificare a tergiversării procedurilor

123. Curtea observă, de asemenea argumentul Guvernului precum că compania reclamantă a considerat imposibilă examinarea cazului în absenţa … (pîrîtului), astfel amînările rezultate de asemenea pot fi puse pe seama companiei reclamante. Cu toate acestea, Curtea consideră în primul rînd de competenţa instanţelor naţionale de a decide dacă urmează ori nu să fie amînată judecarea cauzei, şi instanţele pot face acest lucru, indiferent de poziţia oricărei părţi participante la proceduri. În acelaşi timp, solicitînd instanţei să procedeze la examinarea cauzei în lipsa pîrîtului compania reclamantă riscă să vadă cauza sa retrimisă la reexaminare, deoarece examinarea cauzei în lipsa părţilor constituie un temei formal pentru reexaminare. În final, compania reclamantă nu poate fi considerată satisfăcută ori indiferentă faţă de durata procedurilor din momentul în care aceasta a formulat o plîngere corespunzătoare în acest sens (Deservire SRL, § 42).

Instanţele nu trebuie să admită perioade de inactivitate inexplicabile

124. Curtea constată că, în prezenta cauză, au existat perioade foarte lungi de inactivitate inexplicabilă a instanţelor judecătoreşti (Matei şi Tutunaru, § 64)

Miza pentru reclamant

Importanţa soluţionării litigiului în termeni proximi se apreciază în fiecare caz individual

125. În final, Curtea notează că procedurile s-au referit la dreptul reclamanţilor de a reconecta casa lor la conducta de gaz, pentru a-şi putea încălzi casa. Durata procedurilor a fost de o asemenea natură încît reclamanţii au trebuit să aştepte cinci ierni pentru a obţine o hotărîre judecătorească irevocabilă. Acest fapt a pus în pericol în mod inevitabil sănătatea reclamanţilor. De asemenea, Curtea ia în consideraţie faptul că unul din reclamanţi, care locuia în casă, era invalid de gradul doi (Gusovschii, § 43).

126. Procedurile vizau lotul de teren aferent casei reclamantului. Imposibilitatea de a se folosi nestingherit de tot acest teren trebuia să fi afectat dreptul lui de proprietate şi, astfel, a avut o anumită importanţă pentru el şi familia sa. Acest lucru cerea ca această cauză să fie examinată prompt (Boboc, § 36).

Anumite cazuri prezintă o importanţă prin natura sa şi prevederile legislaţiei naţionale în acest sens sunt relevante

127. În final, Curtea notează că procedurile s-au referit la o chestiune extrem de importantă pentru reclamant, şi anume angajarea acestuia. Legislatorul a confirmat importanţa deosebită a unor astfel de proceduri pentru angajaţi prin faptul că a prevăzut expres în legislaţie examinarea urgenţă şi prioritară a litigiilor de muncă şi executarea imediată a hotărîrilor judecătoreşti privind reintegrarea în serviciu a angajaţilor (paragrafele 32– 34 de mai sus). Curtea consideră că instanţele judecătoreşti naţionale nu au manifestat diligenţa deosebită care li se cerea atît de legislaţia naţională, cît şi de articolul 6 § 1 al Convenţiei (Guzicka c. Polonia, , § 30 Orel c. Slovaciei, § 58) (Cravcenco, § 57).

Întîrzierile cauzate prin încercarea de a reexamina cauza sau contestarea nejustificată a forţei de res judicata

128. Curtea notează că toate cele trei acţiuni examinate de către instanţele judecătoreşti naţionale … s-au referit, în esenţă, la modul în care a fost repartizat terenul prin decizia autorităţilor locale din 26 februarie 1997. Deşi legalitatea acestei decizii a fost confirmată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă din 17 martie 1998 … autorităţile (locale) au încercat să anuleze acea decizie în 1999, în pofida faptului că ea reprezenta res judicata. Prin urmare, această întîrziere suplimentară a fost cauzată de acţiunile autorităţilor de stat.…. Curtea consideră că întîrzierile în proceduri au rezultat, în parte, din dorinţa instanţelor judecătoreşti naţionale de a examina repetat pretenţii, în esenţă, similare dintre aceleaşi părţi în proces (a se vedea, mutatis mutandis, Gjonbocari şi alţii c. Albaniei, §§ 65-67) (Boboc, §§ 31-35).

Durata procedurilor şi revizuiri

Complexitatea cauzei scade odată cauza este revizuită şi trimisă la rejudecare

131. Curtea la fel accentuează că cauza deja a fost o dată soluţionată printr-o hotărîre judecătorească definitivă din 23 martie 1998. Ulterior procedurile au fost redeschise folosindu-se căile extraordinare de atac care prin sine sunt contrare Articolului 6 din Convenţie (spre exemplu Brumărescu v. Romania [MC], nr. 28342/95, § 65, ECHR 1999-VII şi Roşca, nr. 6267/02, § 29, 22 martie 2005). Compania reclamantă a depus o plîngerea faţă de Curte cu privire la acest aspect peste termenul de şase luni de zile prevăzut de Articolul 35 din Convenţie. Oricum, rămîne adevărat că urmare a revizuirii unei hotărîri judecătoreşti definitive, autorităţile judiciare urmau să fie mult mai prudente întru asigurarea unei soluţionări prompte a cauzei redeschise. Curtea prezumă că din momentul în care o hotărîre judecătorească definitivă a fost adoptată în cauză aspectele de fapt şi de drept au fost deja exhaustiv soluţionate. Pînă cînd fapte noi şi importante nu au fost descoperite pentru a constitui temei pentru reexaminare, instanţele nu au avut să examineze aspecte dificile în cadrul procedurilor redeschise. Oricum, în prezenta cauză, în cea mai mare parte tergiversarea a avut loc după casarea hotărîrii judecătoreşti definitive (Deservire SRL, § 47).

Procedurile după o revizuire însoţită de o rejudecare se supun cerinţelor duratei rezonabile

132. Curtea notează că procedurile în această cauză s-au sfîrşit în mai …, însă hotărîrea judecătorească definitivă nu a fost executată pînă la casarea acesteia în aprilie …. Deoarece perioada de neexecutare a fost deja luată în consideraţie la examinarea pretenţiilor de mai sus formulate în temeiul articolului 6 al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, Curtea va examina perioada care a urmat după casarea din … şi, pînă în prezent, ţinînd cont, de asemenea, de faptul că procedurile se mai află încă pe rolul primei instanţe. Prin urmare, perioada care trebuie luată în considerare este de aproape cinci ani (Mazepa, § 41).

Instanţele trebuie să dea dovadă de o diligenţă deosebită în special la proceduri redeschise

133. Mai mult, Curtea consideră că, atunci cînd procedurile sunt redeschise, instanţele judecătoreşti trebuie să dea dovadă de o diligenţă deosebită pentru a asigura finalizarea cît mai rapidă a acestor proceduri. Nicio astfel de diligenţă nu a fost vizibilă în această cauză, în care unicul motiv pentru redeschiderea procedurilor a fost pretinsa deficienţă a raportului de expertiză şi în care, aproximativ cinci ani mai tîrziu, această problemă specifică încă nu a fost remediată, în pofida faptului că au fost întocmite alte două rapoarte noi (Mazepa, § 48).

Sursa: Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Directia Agent Guvernamental | nr. 82, str. 31 August 1989 | MD-2012 | Chişinău, Republica Moldova http://justice.gov.md. GHID PRACTIC de aplicare a jurisprudenţei Curţii Europene în materia neexecutării şi/sau duratei excesive a procedurilor | 2012 | Chişinău |



Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Copyright © 2013-2018 Begu Valentin. Toate drepturile sunt rezervate.

Scroll to top