You Are Here: Home » Consultatii Juridice » Discriminarea indirecta si cea directa – diferente si exemple

Discriminarea indirecta si cea directa – diferente si exemple

Discriminarea indirecta si cea directa – diferente si exemple

Cei mai multi oameni cunosc notiunea de discriminare, considerand partial corect, ca aceasta reprezinta aplicarea tratamentelor egale in functie de religie, rasa, credinta si asa mai departe.

Insa la fel foarte putini oameni cunosc faptul ca exista doua forme de dicriminare:

  • dicriminare directa, si
  • dicriminare indirecta

Aceste doua forme sunt asemanatoare, insa totusi sunt complet diferite. Cel mai rau este faptul ca unii oameni sunt discriminati de exemplu la locul de munca, se simt tratati inegal, consulta rapid de exemplu Constitutia tarii, si nu vad forma de discriminare in textul legislativ, rabdand mai departe inegalitatile de la locul de lucru. Si exemplele pot continua.



Discriminarea in general implica tratamente diferite aplicate fata de anumite persoane in detrimentul altora, persoane care se afla in situatii asemanatoare (de exemplu un angajat mereu primeste zile suplimentare de odihna, fiind plaite, pe cand alt angajat cu greu daca obtine o zi libera neplaita), sau din contra, se aplica fix si acelasi tratament tuturor persoanelor care insa se afla in circumstante diferite (de exemplu se pedepsesc toti angajatii pentru o greseala a doar unei persoane).

Pentru a nu fi victima, trebuie sa stim diferenta dintre discriminarea indirecta sau directa. Dicriminarea directa este interzisa intotdeauna si in orice context, pe cand discriminarea indirecta are loc doar in functie de situatie.

Discriminarea directa este interzisa chiar de la Legea fundamentala a statului, care prin art. 16 privind Egalitatea, prevede faptul ca:

Alin. (1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

Alin. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Asadar, orice discriminare in functie de criteriile mentionate in alin. 2 mentionat anterior, reprezinta o descriminare directa. Deasemenea orice deosebiri, restrictii sau chiar preferinte intemeiate pe cel putin unul din criteriile mentionate mai sus, la fel se includ in categoria de descriminare directa.

Inafara de discriminarea directa, exista si descriminarea indirecta, unde deosebirile de tratament se bazeaza pe alta circumstante decat cele mentionate anterior. Variantele dicriminarii indirecte sunt multiple, nefiind incluse expres in legi, deoarece reiese din circumstantele specifice oricarui post de munca, oricarei companii.  Un exemplu de descriminare indirecta este cand un angajator angajeaza personal doar dintr-o anumita localitate, sau refuza sa ia la lucru persoane dintr-o anumita regiune, regiune care sa zicem ca 80 % sunt de o anumita etnie.

Efectele dicriminarii indirecte duc inclusiv si la consecinte ale unei discriminari directe.

In general discriminarea implica 4 forme:

  • Deosebire – in cadrul negocierilor asupra unui post de munca, femeilor li se propune un salariu mai mic decat barbatilor.
  • Preferinta – sunt invitati la o petrecere a companiei doar salariatii din famiile bogate.
  • Restrictie – un anumit angajat nu poate beneficia de excursii din partea companiei din cauza rasei sau religiei sale.
  • Excludere – persoanele cu dizabilitati nu sunt primiti nici la etapa de candidare la o anumita functie.

In final tinem sa specificam faptul ca orice fapta de dicriminare, din practica, este cu greu dovedita, mai ales in instanta, unde se ajunge la concluzia ca victima are prea putine probe pentru a castiga cauza, sau castiga cu eforturi mult prea mari, si compensatii mult prea mici.

Iata de ce cand credeti ca sunteti victima unei dicriminari, avei grija sa adunati dovezi pe un interval putin mai mare de timp decat cateva zile – adunati probe video, probe audio, marturii ale martorilor, iar mai apoi sa depui cereri in scris la conducerea companiei pentru a rezolva situatia, si astepta-ti raspuns. Daca acesta nu va va conveni, parcurgeti toate etapele interne ale companiei de a rezolva problema – aceasta deseori este o obligatie a salariatilor. Abia dupa aceasta, puteti sa va adresati in judecata.

 

Autor: Begu Valentin (jurist, Master in Drept)



Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Copyright © 2013-2017 Begu Valentin. Toate drepturile sunt rezervate.

Scroll to top