You Are Here: Home » Articole limba romana » Conexiunile criminalisticii cu ştiinţele juridice şi judiciare

Conexiunile criminalisticii cu ştiinţele juridice şi judiciare



Conexiunile criminalisticii cu ştiinţele juridice şi judiciare

Deşi are un caracter autonom, prin natura obiectului său şi, îndeosebi, prin rolul jucat în stabilirea adevărului, Criminalistica este indisolubil legată de ştiinţele juridice, ca şi de ştiinţele naturii amintite mai sus.

Conexiunile cu ştiinţele juridice.

Dintre ştiinţele juridice, Criminalistica are cele mai strânse legături cu Dreptul penal, Dreptul procesual penal şi Criminologia. Legăturile nu se rezumă, însă, numai la ştiinţele penale, ci şi la alte ramuri ale Dreptului. Astfel, deşi în literatura de specialitate este prea puţin acceptat, practica demonstrează că, în unele cazuri a căror rezolvare juridică aparţine domeniului dreptului muncii, dreptului transporturilor, dreptului civil etc, există situaţii sau împrejurări care pot fi elucidate numai prin mijloace şi metode specifice Criminalisticii. De pildă, cercetarea la faţa locului în cazurile unor accidente de muncă, stabilirea autenticităţii unui testament olograf etc.

Conexiunea cu Dreptul penal.

Din perspectiva realizării scopului fundamental al Dreptului penal, „apărarea valorilor şi relaţiilor sociale esenţiale ale societăţii”, constatăm o legătură strânsă între această ramură de drept şi Criminalistică, ultima având rolul specific de descoperire a faptelor prevăzute de legea penală, de cercetare şi interpretare a urmelor acestora, precum şi de identificare a autorilor infracţiunilor. Esenţialmente, Criminalistica serveşte la clarificarea sau conturarea elementelor constitutive ale infracţiunilor, respectiv a obiectului, a subiectului, a laturii obiective şi a celei subiective.

Conexiunea cu Dreptul procesual penal.

Legătura dintre Criminalistică şi Dreptul procesual penal este atât de strânsă încât, la un moment dat, unii autori au încercat să includă ştiinţa Criminalisticii în ştiinţa Dreptului procesual penal. Obiectul ştiinţei Dreptului procesual penal este, însă, cu totul altul, el privind „studiul normelor juridice procesual penale şi al raporturilor juridice reglementate de acestea”. Conexiunea dintre cele două ştiinţe se materializează pe terenul luptei împotriva fenomenului infracţional, activitatea criminalisticii servind scopul procesului penal prin descoperirea şi punerea în evidenţă a probelor necesare aflării adevărului.

Întreaga activitate de cercetare criminalistică se desfăşoară pe baza şi în conformitate cu normele de drept, cele procesual penale având o poziţie preponderentă. De pildă, iniţierea şi aplicarea regulilor sau metodelor tactice de efectuare a unor acte de urmărire penală, cum sunt percheziţia şi reconstituirea, sau ascultarea martorilor şi învinuitului se fac numai cu respectarea normelor procesual penale. Orice activitate specifică Criminalisticii, începând cu cercetarea la faţa locului şi continuând cu celelalte acte de anchetă, cu întocmirea rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică sau de expertiză, necesită respectarea normelor juridice stabilite de Codul de procedură penală.

Conexiunea cu Criminologia.

Conexiunea dintre Criminalistică şi Criminologie este determinată de scopul comun general al celor două ştiinţe, respectiv combaterea şi prevenirea fenomenului infracţional. Diferenţa dintre acestea îşi găseşte reflectarea în specificitatea obiectelor lor. În esenţă, Criminologia studiază starea dinamică şi cauzele criminalităţii în scopul iniţierii de măsuri destinate prevenirii sau combaterii faptelor ilicite, în timp ce Criminalistica elaborează metode şi procedee tehnico-ştiinţifice şi tactice de descoperire şi cercetare a infracţiunilor, a urmelor acestora, precum şi de identificare a infractorilor. Sublinierea acestei diferenţe se impune, cu atât mai mult cu cât continuă să se facă unele confuzii între cele două ştiinţe, nu numai în privinţa denumirii, dar chiar şi a conţinutului. Esenţială rămâne, totuşi, interferenţa strânsă dintre Criminalistică şi Criminologie pe planul luptei împotriva faptelor ilicite.

Conexiunile cu ştiinţele judiciare.

Alături de ştiinţele juridice, Criminalistica are, prin natura obiectului său, numeroase legături cu alte ştiinţe sau ramuri ale acestora, respectiv cu aşanumitele ştiinţe de sprijin sau „auxiliare” dreptului, în primul rând cu Medicina legală şi Psihologia judiciară, ca şi cu alte ştiinţe ale naturii. Pot fi considerate „auxiliare” ştiinţe cum sunt Criminalistica sau Medicina legală, când ele reprezintă, în fapt, instrumente de bază ale justiţiei în descoperirea faptelor penale, a probelor necesare constatării existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, sau stabilirii identităţii făptuitorului? Credem că răspunsul poate fi numai parţial afirmativ, dată fiind importanţa acestor ştiinţe în stabilirea adevărului.

Legătura cu Medicina legală.

Criminalistica are legături semnificative cu această ramură a ştiinţelor medicale, existând domenii, cum ar fi cercetarea infracţiunilor împotriva persoanei, îndeosebi omuciderea, cercetarea urmelor biologice, identificarea persoanelor şi cadavrelor după semnalmentele exterioare sau după resturi osoase ş.a., în care asistăm la o întrepătrundere a celor două ştiinţe. Totodată, precizăm că, aşa cum se va vedea în secţiunea următoare, Medicina legală a servit efectiv Criminalisticii să se afirme în domeniul dreptului şi al învăţământului superior juridic, o contribuţie însemnată având-o fraţii Nicolae, Ştefan şi Mina Minovici.

Referitor la distincţia dintre obiectul Criminalisticii şi obiectul Medicinei legale, subliniem că Medicina legală este o ştiinţă care studiază „problemele patologiei umane, legate de viaţa, sănătatea şi activitatea omului, ca fapte incriminate sau relaţii sociale ocrotite de lege, în scopul de a oferi probe cu caracter ştiinţific”.

Legătura cu Psihologia judiciară.

În procesul judiciar, este necesar ca organele de urmărire penală şi de judecată să fie înarmate cu cunoştinţe privind legile de bază ale Psihologiei, precum şi despre condiţiile subiective sau obiective care pot influenţa procesele de percepţie şi de memorare.

Studiind caracteristicile psihosociale ale participanţilor la procesul penal (infractor, martor, victimă), ale anchetatorului şi chiar ale judecătorului sau apărătorului, ca şi legităţile psihice specifice diverselor faze ale săvârşirii faptei penale sau soluţionării cauzei, Psihologia judiciară serveşte Criminalisticii la elaborarea metodelor tactice de ascultare a martorilor, învinuiţilor, inculpaţilor, chiar şi în situaţia în care aceştia sunt minori, bolnavi sau handicapaţi mintal, în efectuarea unor activităţi de urmărire penală, cum sunt recunoaşterea, confruntarea sau percheziţia.

Conexiunea cu ştiinţele naturii.

Datorită caracterului pluridisciplinar al Criminalisticii, ştiinţă aflată la graniţa dintre ştiinţele juridice şi ştiinţele naturii, putem constata o multitudine de conexiuni între Criminalistică şi celelalte ştiinţe exacte. De exemplu, de la Fizică sunt preluate şi adaptate metode şi mijloace de observare, analiză şi investigare fotografică, microscopică, spectrală, fonică, atomică etc. Din Chimie sunt împrumutate metode de analiză necesare cercetării falsului în înscrisuri, de produse alimentare sau medicamentoase, descoperirii toxicelor şi stupefiantelor ş.a. Din Biologie, metodele şi procedeele de cercetare a urmelor materiilor organice, cum sunt firele de păr, petele de sânge, de salivă, de spermă ş.a. sau, mai nou, identificarea pe baza mărcii genetice.

Tratat de Criminalistică, Emilian Stancu, Ed. Universul Juridic, Bucuresti 2004. 978 p.



Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Copyright © 2013-2019 Begu Valentin. Toate drepturile sunt rezervate.

Scroll to top