You Are Here: Home » Articole limba romana » Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice

Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice



Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice

In aceasta postare vom afla dispozitiile civile privind capacitatea de folosinţa a persoanei juridice si vom face o analiza detaliata a acestora. Asadar, conform art. 60 din Codul Civil al Republicii Moldova, aflam urmatoarele:

(1) Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice se dobândeşte la data înregistrării de stat si încetează la data radierii ei din registrul de stat.
(2) Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege, chiar daca nu este prevăzută in actul de constituire.
(3) Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege si de actul de constituire.
(4) Persoanele juridice de drept public participa la circuitul civil in măsura in care aceasta este necesar atingerii scopurilor sale. Ele sânt asimilate persoanelor juridice de drept privat in măsura in care participa la circuitul civil.
(5) Persoana juridica poate practica anumite tipuri de activităţi, a căror lista este stabilita de lege, doar in baza unui permis special (licenţa). Dreptul persoanei juridice de a practica activitatea pentru care este necesara licenţa apare in momentul obţinerii ei sau in momentul indicat in ea si încetează o data cu expirarea licenţei daca legea nu prevede altfel.
(6) Persoana juridica poate fi limitata in drepturi doar in cazurile si in modul prevăzut de lege.

Analiza capacitatii de folosinta a persoanei juridice:

1. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă a societăţi comerciale se caracterizează prin generalitate, inalienabilitate, intangibilitate, specialitate, legalitate şi unicitate.

Generalitatea capacităţii rezultă din dispoziţiile art.60 alin.(1) şi 61 alin.(1) şi se exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii fără a le enumăra limitativ sau a le evidenţia anumite criterii distinctive. Altfel se poate spune că capacitatea civilă exprimă: a) aptitudinea societăţii comerciale de a avea drepturi, b) aptitudinea – de a avea obligaţii;

Caracterul legalităţii arată că originea capacităţii civile se află în actele legislative, adică în lege. Dispoziţiile legale determină conţinutul, începutul şi sfârşitul capacităţii civile.

Caracterul inalienabilităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice a fost analizat ca o imposibilitate a înstrăinării sau refuzului în total sau în parte a persoanei juridice de la propria capacitate de folosinţă.

Caracterul intangibil al capacităţii de folosinţă constă în faptul că aceasta nu poate fi limitată sau îngrădită decât în cazurile şi condiţiile stabilite de lege.

Unicitatea capacităţii civile arată că fiecare societate comercială are o singură capacitate, dobândită la data înregistrării de stat şi care există atâta timp cât aceasta „trăieşte”. Un subiect de drept nu poate avea două sau mai multe capacităţi. Acest caracter însă nu împiedică de a grupa drepturile şi obligaţiile care fac parte din conţinutul capacităţii după criteriul ramurilor şi subramurilor de drept, precum nici nu împiedică de a delimita capacitatea de folosinţă de cea de exerciţiu.

Caracterul specialităţii scopul de a diferenţia capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale de cea a persoanei fizice. Ultima este considerată ca fiind o capacitate universală, adică fiind aceiaşi pentru toate persoanele independent de rasă, naţionalitate, religie, sex, origine etnică, socială sau apartenenţă politică. Reieşind din dispoziţiile codului civil capacitatea persoanei juridice este specializată în raport cu capacitatea persoanei fizice. Compararea de exemplu a societăţilor comerciale cu persoanele juridice cu scop nelucrativ capacitatea primelor apare ca una universală. Doctrina a privit specialitatea ca o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice, evidenţiind trei limite a capacităţii:

a) determinate de natura de subiect abstract, adică de aceia că persoana juridică nu poate avea drepturile persoanei fizice;

b) determinate de scopul pentru care a fost constituită; şi c) determinate de natura categoriei de persoane juridice din care face parte.

Începutul capacităţii de folosinţă. Persoana juridică dobândeşte capacitatea de folosinţă concomitent cu calitatea de persoană juridică, adică de la data înregistrării şi inlcuderea în Registrul de stat respectiv (art.63 CC). Dovadă a înregistrării de stat serveşte certificatul de înregistrare eliberat de organul de stat care efectuează înregistrarea.

Numai după înregistrarea de stat persoana juridică poate să-şi deschidă un cont de decontări într-o bancă comercială, poate să depună actele pentru a i se elibera licenţa, poate să desfăşoare activităţi nelicenţiate, dobândeşte dreptul exclusiv asupra propriei denumiri şi embleme, poate solicita înregistrarea drepturilor dobândite în procesul de constituire, precum şi să săvârşească alte acte juridice pentru atingerea scopurilor statutare propuse. Dobândirea personalităţii juridice impune şi unele obligaţii stipulate de lege care sunt specifice numai unui subiect de drept. Ca exemplu pot servi obligaţia de înregistrare în calitate de contribuabil la inspectoratul fiscal teritorial, să efectueze plăţile numai prin operaţiuni bancare, să ţină evidenţa contabilă, să desfăşoare activitatea în limitele concurenţei loiale etc. Societatea pe acţiuni este obligată să-şi înregistreze acţiunile emise la fondarea societăţii, să ţină Registrul acţionarilor.

Capacitatea de folosinţă încetează la data radierii acesteia din Registrul de stat. Radierea se face potrivit art. 99 CC după ce s-a încheiat procedura de lichidare şi au fost prezentate toate actele necesare. Excepţia de la această regulă este stabilită prin art. 100 CC potrivit căruia capacitatea juridică a persoanei juridice poate să reapară dacă instanţa redeschide procedura de lichidare, dar aceasta este restrânsă la acţiunile legate de încasarea valorilor patrimoniale de la terţi şi repartizarea acestora între asociaţi sau după caz între terţi.

2. Din dispoziţia alin.(2) rezultă că persoanelor juridice cu scop lucrativ li se recunoaşte o capacitate universală de folosinţă, permiţânduli-se să desfăşoare orice activitate economică aducătoare de profit care consideră necesar, cu excepţia celor interzise de lege, fără a fi obligat ca aceste activităţi să fie indicate expres în actele de constituire. Activităţile interzise sunt acele pentru care există sancţiuni penale sau administrative. Printre acestea am califica infracţiunile privind traficul de fiinţe umane, munca forţată, sclavia, activitatea mercenarilor, operaţiuni cu mijloace băneşti dobândite pe cale ilegală, comercializarea mărfurilor de proastă calitate etc.. O serie de activităţi nu sunt interzise, dar fiind permise numai întreprinderilor de stat, rezultă că acestea nu sunt permise pentru societăţile comerciale şi cooperative. Nu întră în categoria activităţilor interzise activităţile desfăşurate în baza licenţei sau altei autorizaţii de stat.

Capacitatea declarată la alin. (2) este necesară pentru a proteja circuitul civil de procese judiciare de anulare a actelor încheiate de către persoana juridică, stabilindu-se că toate actele încheiate de organul executiv în limitele legii obligă persoana juridică în toate cazurile. Deşi actul constitutiv este legea persoanei juridice, limitele stabilite de aceste nu pot fi opuse terţilor, ci numai organelor şi participanţilor (asociaţilor, fondatorilor) acestora. Dacă directorul neglijând interdicţia din actul constitutiv încheie actul juridic, acesta este perfect valabil. Dar dacă în rezultatul acestui act persoana juridică suportă pierderi ea poate să se adreseze către director pentru a fi despăgubită.

3. Persoana juridică cu scop ideal (nelucrativ) are o capacitate limitată, aceasta putînd desfăşura numai activităţi permise de lege şi actul de constituire. De exemplu o asociaţie a arhitecţilor sau a istoricilor ar putea face o activitate de restaurare a monumentelor istorice, ar putea edita lucrările ştiinţifice ale membrilor săi şi să le realizeze, însă ele nu ar putea să facă comerţ cu băuturi spirtoase, cu ţigări din propriile magazine sau să organizeze transportul de pasageri. Totodată, dacă asociaţia respectivă are club al membrilor săi, iar acolo funcţionează un restaurant sau un bufet pentru deservirea acestora cu siguranţă că acolo s-ar putea vinde şi băuturi spirtoase şi ţigări avînd pentru aceasta autorizaţiile respective. Aceasta priveşte şi alte activităţi, cum ar fi procurarea şi vînzarea de imobile, de produse petroliere, dacă aceasta se face pentru propria necesitate.

4. Persoana juridică de drept public pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite de lege au necesitate de a procura anumite bunuri materiale. Astfel, statul pentru asigurarea bunei sale funcţionări de asigura procesul de învăţământ de stat, asigurarea populaţiei cu servicii medicale, capacitatea de apărare şi securitate a sa, trebuie să procure cele mai diverse mărfuri, lucrări, servicii etc. Începînd cu rechizitele de birou, tehnică de calcul, mobilă şi terminând cu medicamente, armament, imobile etc. acestea se procură din reţeaua comercială internaţională sau naţională. În legătură cu aceasta ele săvîrşesc acte civile, adică încheie contracte de vînzare cumpărare, de arendă, de concesiune, de prestări servicii. La încheierea şi executarea contractelor respective statul are acelaşi drepturi şi obligaţii ca şi o persoană juridică de drept privat.

5. Alin. (5) stabileşte obligaţia persoanei juridice de a desfăşura unele activităţi numai după ce a fost obţinută autorizaţia necesară de la organul de stat competent. Lista activităţilor supuse autorizării este stabilită de art. 8 din Legea licenţierii unor genuri de activitate nr. 451/30.07.2001. Autoritatea publică principală care eliberează licenţe este Camera de licenţiere. Sunt competente de a elibera licenţe în domenii speciale Banca Naţională, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, autorităţile publice locale etc. Licenţa se eliberează contra plată, în termen de 15 zile de la adresare.

Autoritatea publică este competentă de a controla titularii de licenţă la obiectul respectării cerinţelor legale de desfăşurare a activităţii autorizate, şi în cazul depistării unor încălcări pot suspenda acţiunea licenţei sau după caz chiar pot retrage licenţa. În cazul suspendării persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pînă cînd decizia de suspendare nu este anulată. Dacă licenţa este retrasă, persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pînă cînd nu obţine o altă licenţă. Pentru desfăşurarea activităţii supuse licenţierii fără licenţă, persoana juridică cît şi persoanele cu funcţii de răspundere a acestora pot fi sancţionate.

6. Limitarea capacităţii persoanei juridice are lor atunci cînd prin actele autorităţilor publice sau a instanţelor de judecată se stabileşte anumite îngrădiri. Limitarea capacităţii de folosinţă serveşte ca exemplu suspendarea sau retragerea licenţei, interdicţiile sau sechestrul pus pe bunurile materiale, inclusiv pe contul bancar al societăţii etc.

Nu trebuie de privit ca o limitare a capacităţii persoanei juridice interdicţiile puse persoanei care ocupă funcţia de administrator al persoanei juridice. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este limitată dacă împotriva acestea a fost intentat un proces de insolvabilitate. Persoana juridică care are calitatea de debitor, formal îşi păstrează personalitatea juridică, însă toate acţiunile cu bunurile acesteia le exercită administratorul insolvabilităţii realizând voinţa creditorilor.

Sursa: Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova, Chisinau, 1265 p. (format pdf-sursa online)



Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

Copyright © 2013-2019 Begu Valentin. Toate drepturile sunt rezervate.

Scroll to top